Nu am mai circulat cu un autocar de 17 ani. Insa nici prin cap nu mi-a trecut ca transportul de persoane spre Europa, cu firmele romanesti,s-a degradat atat de mult.
Cel putin ultima experienta m-a determinat sa trag aceasta concluzie.
De aceasta data a trebuit sa calatoresc catre Spania cu autocarul. Am cumparat un bilet pe ruta Rm. Valcea-San Sebastian, de la unica firma care are acoperire integrala pe Spania, TABITA TOUR, o firma care prin diverse imprejurari a preluat rutele care se efectuau de ATLASIB.
Inca de la inceput nu am fost informat ca de fapt nu este imbarcare directa din Rm. Valcea si ca ne va prelua un microbuz pana la Targu-Jiu, dupa care un alt autocar pana la Simeria si de acolo o sa fim imbarcati spre Spania.
Bine si asa ! Ca la noi la romani ne-am obisnuit cu ideea aceasta: „merge si asa”!
Si incepem calatoria spre Targu-Jiu. Un sofer tanar pe nume Alex zbura cu noi pe acest traseu cu 90-100 km/ora prin localitati, fuma la volan, chiar daca in spate avea pasageri, la un telefon vorbea si la altul trimitea mesaje sau urmarea pe satelit restul autocarelor de legatura si va imaginati ce linistiti eram !
Ajungem la Tg. Jiu. Acolo ne preia un autocar, fara aer conditionat si incarcat la capacitate, acesta mult mai viteaz decat primul. Depasea tot ce ii aparea in cale, chiar daca restrictiile erau de 40 km/ora, el circula cu 70-80-90, chiar daca erau curbe foarte periculoase si foarte multe lucrari pe Valea Jiului, chiar daca veneau masini din sens opus, omul nostru nu avea el treaba cu nimeni ! Pareau niste oameni foarte grabiti acesti soferi !
Ajungem si la Simeria. Asteptam vreo 2 ore dupa care pornim in calatoria catre Spania. Un autocar destul de confortabil, supraetajat, curat, aer conditionat, si cu doi soferi. Unul conducea, altul facea instructajul de calatorie prin microfon.
Ajungem la granita. Ni se spune ca obiceiul este ca la granita sa facem o cheta de cate 2 € sau 10 lei, pentru vamesi sa nu ne mai controleze la bagaje. Calatorii nu au fost de acord.
Plecam si de acolo mai departe. Se face noapte si multi dintre noi am atipit. Pentru putin timp insa, deoarece in jurul orelor 23,30 ora locala, am fost treziti de unele zgomote puternice, zmucituri, socuri si miscari necontrolate ale autocarului, multi dintre pasageri printre care copii si femei tipau de moarte si asteptam o posibila rasturnare a autocarului sau ceva mult mai grav.
Intr-un final autocarul se opreste. Oamenii agitati sa iasa. Incepea sa iasa fum dinspre compartimentul motorului probabil.
Se deschide usa si iesim. Soferul autocarului se pare ca a adormit la volan. A pierdut controlul volanului, a trecut de pe banda 1 pe banda 2 si dupa aceea in parapetii care desparteau sensurile de mers. Parapetii, asa cum reiese din imagini, au patruns in interiorul autocarului din fata, printre scaune, pana la partea din spate a autocarului. O alta parte se strangula din nou, iar alta era tarata pe iarba.
Cosmar ! Din fericire se spune ca romanul il are pe Dumnezeu, nici-un pasager nu a fost ranit.
Nu au trecut 5 minute si au aparut masinile de politie, pompieri, ambulante. Incepuse si o ploaie torentiala care ne punea capac la toata aceasta intamplare.
Intr-un final politistii ne-au transportat cu masinile de serviciu la o gara unde aveam sala de asteptare, wc si alte servicii.
Am fost preluati dupa aprox 12 ore in ziua urmatoare. Peripetiile au continuat. Soferul care a venit cu autocarul era si el obosit, iar insotitorul lui era unul dintre cei care era de schimb in primul autocar. Dar care toata noaptea a gestionat criza accidentului.Va dati seama ce stare de neliniste aveam cu totii.
Cu toate acestea au condus in conditii destul de bune. S-au straduit la maxim. Numai ca din nou, din cauza unor vicisitudini ale firmelor de transport care vor sa castige cat mai mult dar cu investitii putine, facem pana la remorca de bagaje. Asta prin Slovenia. Se inlocuieste cu roata de rezerva, care insa nu tine prea mult si explodeaza undeva prin Italia sau Franta. Oprim pe la ateliere de vulcanizare sa repare macar o roata sa putem ajunge la destinatie.
Si am ajuns cu bine pana la urma.
Concluziile mele: aceasta firma de transport nu isi merita licenta pentru acest serviciu. Nu se pot juca cu vietile oamenilor. Desi ultimii soferi au gestionat cat se poate de bine situatia si ne-au tratat cum se cuvine, asa cum spuneam vicisitudinile firmelor au condus din nou la neplaceri si stres al calatorilor, intarzieri la destinatie, etc. Din experienta proprie, nu recomand calatorii cu aceasta firma. Ne-am dat seama ca soferii cursei Simeria-Spania, erau profesionisti, insa erau foarte obositi si probabil fortati de firma sa munceasca mai mult, dar si fara o dotare corespunzatoare, in cazul anvelopelor. Si ca vina nu este lor ci a firmei. Ei sunt victime ale acestui tratament.
Si un al doilea lucru pe care vreau sa il remarc, am constatat ca aproximativ 40-50 % din pasageri sunt lipsiti de educatie si respect. Trebuie sa spun si acest lucru. Chiar daca soferii dadeau instructiuni, aceste procent, nu respecta nimic. Se manca in autocar, se aruncau gunoaie peste tot, gume de mestecat lipite prin toate locurile, inghesuiala la usa pentru ocuparea locurilor preferate, la plecare muzici de toate felurile, manele bineinteles, galagie, intarzieri in pauzele acordate prin parcari si multe altele.
Asa ca avem mari probleme atat in ceea ce priveste activitatea decazuta a unor firme de transport dar si calitatea si educatia unora dintre cetateni.
Poate reflectam la aceste lucruri !
ROG DISTRIBUIRE CA OAMENII SA CUNOASCA ACESTE LUCRURI !
Despre acest incident se poate citi si aici:
Ing. Mircea Stanculescu 