Buna ziua stimati prieteni,

De aceasta data vin in fata dumneavostra cu un aspect putin mai trist, un aspect care din pacate este tot mai intalnit in societatea noastra.

Asadar, ieri am fost invitat la o emisiune a televiziunii Etalon Valcea. Dupa ce am terminat emisiunea si tocmai ma indreptam catre masina, un cetatean mai neingrijit, mai ramolit, pentru ca nu asi vrea sa folosesc acest termen prea dur de „boschetar”, tot imi dadea tarcoale, parca vrand sa intre in vorba cu mine. M-am gandit ca intentioneaza sa-mi ceara bani, dealtfel asa cum intalnim in foarte multe locuri. Nu a facut asta. Parca ma cunostea de undeva dar nu era sigur. In cele din urma, vazand ca trebuie sa plec, a indraznit sa intre in vorba cu mine si sa ma intrebe daca sunt chiar eu, Mircea Stanculescu.

L-am intrebat de unde ma cunoaste si omul a incept sa se destainuiasca, incepand trista povestioara a unei etape din viata lui care la determinat sa ajunga in aceasta situatie ingrata, bineinteles cu lacrimile curgandu-i pe obraji.

Se numeste VLAD VASILE, candva traind intr-o familie din Jiblea-Noua. Pe data de 02. ianuarie a implinit 50 de ani, domiciliul il are pe strada I.L. Caragiale, nr 21 din Jiblea-Noua, desi propietatea respectiva nu mai este a lui.

In anul 1973 parintii lui se despart si incep sa imparta propietatile pe care le detineau. In anul 2000 tatal sau moare iar el ramane singur. Imediat dupa moartea tatalui sau, afla ca si casa in care locuieste a fost vanduta de catre tatal sau pana sa moara, mai in secret, ceeace il conduce cu gandul ca este posibil sa existe si niste ilegalitati juridice in acest sens.

Neavand posibilitati financiare, fara sprijin moral, cu o pregatire mai precara, nu reuseste sa investigheze aceasta situatie si este scos afara din imobil. Din anul 2000, Vlad Vasile pleaca unde vede cu ochii pentru asi asigura existenta, incercand pe ici pe colo sa caute de lucru. Nici situatia lui medicala nu este prea buna, suferind  de  afectiuni la plamani.

Neavand unde sa mearga, si-a gasit locul in zona Ostroveni, chiar sub scara de acces in CASA STIINTEI. Am fost acolo si mi-a aratat care este dormitorul lui, care este bagajul lui si care este pritenul lui, un caine de care nu se desparte nici ziua nici noaptea. Impreuna cu acesta isi incalzesc culcusul si se trezesc unul pe altul.

Din discutiile purtate cu politia locala si jandarmii, mi-au marturisit ca numele lui pe-acolo este VASILE CU CAINELE. Ca este un om cuminte, singurul din tot orasul Rm. Valcea care cu exceptia prezentei, nu deranjeaza pe nimeni, nu cere mila, nu face galagie sau scandal, nu fura si colaboreaza foarte bine cu autoritatile de control din zona. Oamenii ii ofera ei de buna voie de mancare, de baut sau haine. EL NU CERE!  Este foarte cunoscut de catre toti lucratorii din cladirea stiintei, de la televiziunea Etalon sau de agentii economici din zona.

Ceea ce ii lipseste lui VASILE este o camaruta unde sa poata dormi si ingriji, pentru ca altfel, vorba jandarmilor, o sa-l gaseasca intr-o dimineata inghetat tun.

In aceste conditii, astazi m-am intors la VASILE si am discutat din nou cu el, cu locuitorii din zona si cu jandarmii. I-am cerut datele personale si l-am pus sa completeze o cerere catre Primaria Calimanesti pentru a-i gasi o locuinta (o camera) unde sa locuiasca. Luni dimineata am sa merg la Serviciul de Asistenta Sociala pentru a analiza posibilitatea acordarii unui ajutor social, necesar pentru asi asigura hrana si medicamente.

L-am intrebat daca a solicitat sprijin primariei Calimanesti la care mi-a spus ca la data de 10-14 Octombrie 2012 a fost la primarul Florinel Constantinescu, care i-a spus ca pentru moment nu are solutii dar ca sa mai treaca din cand in cand pe la primarie.

Consider ca este de datoria noastra sa facem tot ceeace ne este in putiinta sa ajutam aceste persoane cu situatii exceptionale. Este de datoria noastra sa-l ajutam pe VASILE  pentru ca este calimanestean. Dar trebuie sa-l ajutam pe Vasile pentru ca suntem oameni si este nedrept ca unii sa avem de toate pe masa, sa avem caldura iar altii sa fie privati, fara voia lor, de toate acestea ! Merita sa-i acordam o sansa acestui biet amarat care a a juns intr-o siutatie ingrata, la care imi marturisea ca avea chiar de gand sa-si curme zilele.

Si cred ca toata clasa politica, precum si administratiile publice locale au datoria sa se implice cu adevarat in rezolvarea acestor probleme, nu doar promisiuni in campaniile electorale. Realitatea anului 2013 este crunta, oameni fara adapost, copii legati de paturi in spitale sau centre de asistenta, batrani abandonati sau multe alte situatii la care nu ar trebui sa se ajunga atat timp cat auzim pe toate posturile de televiziuni, presa, ca ala a furat milioane de euro, ca altul a vandut fabricile statului, ca unii au elicoptere si limuzine de sute de mii de euro, ca copilul unui parlamentar se sterge de transpiratie cu hartiile de o suta de euro si altele.

Eu, in calitatea de ales local, am promis nu numai concetatenilor mei  ci si lui Dumnezeu, prin juramantul pe care la-m facut dar si ca om, ca ma voi implica atat cat va fi posibil pentru a da o mana de ajutor si acestor oameni, pentru a ma implica in problemele comunitatii. Si cred ca mai exista si altii care gandesc asa !

Puteti viziona materialul si pe http://www.youtube.com/watch?v=l43IaNVuSWU&feature=youtu.be

Pe curand cu alte noutati din teren, aceasta saptamana fiind una foarte aglomerata de evenimente in teritoriu.

Cu stima,